Camera era inecatã in intuneric si abia mai distingeam literele in cartea mea.Erau parca siruri pline de intelesuri si sentimente ascunse si greu de dezvaluit.Mi-au adus aminte putin de viata mea...
 Geamul s-a trantit de peretele subred al camerei, eliberand o rafala rece in camera.Am inchis cartea si am sarit din pat.Am facut doi pasi mari si am ajuns la geam.Am scos capul pe geam cu sfiala, nestiind la ce sa ma astept.Cand am vazut spectacolul de lumini am deschisi ochii mari.


Am stat acolo admirand cateva minute, dupa care, brusc mi-am dat seama de ceva.Mi-am petrecut ajunul Anului Nou prinsa in mrejele cartii si ale intunericului in simpla mea camera anosta, in timp ce restul persoanelor normale se distrau in jurul meu.Am deschis usa camerei si sunetul asurzitor al muzicii m-a lovit atat de rau incat a trebuit sa ma rezem de tocul usii ca sa nu ma prabusesc.